Război în Europa – o idee isterică? Aceasta este întrebarea pe care o propune jurnalista Anne Applebaum în ultimul ei articol de opinie din Washington Post. Răspunsul scurt este „nu”. Argumentul la fel de scurt este „Novorossiya”, un concept pe care Vladimir Putin l-a plasat pentru prima oară în discursul lui public, cu referire la conflictul din estul Ucrainei, în timpul sesiunii anuale de întrebări și răspunsuri din 17 aprilie. Novorossiya este o recâștigare a controlului asupra unor teritorii din perioada țaristă.
Anne Applebaum, care este și soția lui Radek Sikorski, influentul ministru polonez de Externe, își deschide articolul cu o relatare dublă: povestea poveștilor pe care le-a auzit mai toată viața sa despre vara lui ’39 în Polonia. O imagine se distinge: un portret de familie de la o nuntă, în grădina casei în care Applebaum și Sikorski locuiesc acum: „Toate aceste imagini poartă aerul unei catastrofe iminente, căci știm ce s-a întâmplat pe urmă. Septembrie 1939 a adus cu sine invazii și dinspre est, și dinspre vest, ocupație, haos, genocid. Cei mai mulți dintre invitații de la acea nuntă din iunie aveau să fie ori morți, ori în exil. Nici unul dintre ei nu s-a mai întors în această casă”.
Ce legătură are nunta aceea poloneză din iunie 1939 cu zilele noastre? Nunta reprezintă o greșeală care se repetă și acum, la finalul verii lui 2014, sugerează Applebaum: „În loc să organizeze nunți, (acei polonezi, n.red.) ar fi trebuit să lase totul baltă și să se fi pregătit pentru război total, cât încă o mai puteau face. Și acum trebuie să întreb: ar trebui și ucrainenii, în vara lui 2014, să facă la fel? Ar trebui central-europenii să li se alăture?”.
Deși la prima vedere sau pentru urechile unui vest-european ori american aceste întrebări par să pornească de la premise exagerate, ele sună mult mai raționale pentru central- și est-europeni, care văd deja anumite motive repetându-se. Oamenii din această parte a Europei simt un pericol care pentru occidentali poate părea exagerat. El nu este însă nefondat. Argumentul principal se rezumă printr-un singur cuvânt: „Novorossiya”. Pentru a doua oară în acest an, prima dată fiind în aprilie, Putin a folosit intenționat acest cuvânt cu referire la Ucraina de Est. Cel mai recent, conceptul apare în titlul unui mesaj public al lui Putin către „miliția” din Novorossyia:
Sursa: Kremlin.ru
Ce este „Novorossiya”
În a doua parte a secolului al XVIII-lea, Rusia țaristă câștiga în fața Imperiului Otoman o regiune care se numea „Novorossiya”, Noua Rusie. Regiunea cuprindea actualele provincii (oblast) Harkov, Lugansk, Donețk, Kherson, Nikolayev și Odesa. În total, aproximativ o treime din actualul teritoriu ucrainean. La începutul Uniunii Sovietice, Novorossiya a devenit parte a Republicii Socialiste Sovietice Ucraina și a rămas în componența Ucrainei după căderea Cortinei de Fier.
Conceptul de Novorossiya este cheia înțelegerii a ceea ce se întâmplă în estul Ucrainei, spun experții – gândul v-a prezentat o astfel de voce în urmă cu două luni, într-o corespondență din Bălți, Republica Moldova, pe care o puteți citi AICI.
„O Transnistrie uriașă”
Planul lui Putin este recâștigarea acestei provincii istorice, pe care o consideră rusească. Primul pas este apelarea la tactica folosită cu succes de Rusia în R. Moldova – Transnistria – și în Georgia – Osetia de Sud și Abhazia. Nu trebuie să ne gândim neapărat la anexare formală la Rusia – să ne imaginăm efectul geopolitic pe care l-ar avea în Europa crearea unei „Transnistrii uriașe” (Vladimir Socor, Jamestown, cu referire la Donbas) în sudul și estul Ucrainei. Ipoteza a fost discutată în repetate rânduri și de președintele Ucrainei, Petro Poroșenko. Pentru că nu a reușit deocamdată să creeze replici ale situației din Donbas (Donețk și Lugansk) în celelalte provincii ale Novorossiyei, Vladimir Putin și-a pus în așteptare marele plan țarist și face tot posibilul pentru a rupe aceste provincii din Ucraina – prima condiție fiind înghețarea conflictului. O carte pe care a jucat-o de la început în acest conflict este prezentarea lui drept unul intern, un război civil, când el este de fapt un conflict ruso-ucrainean, mai crede Socor.
I-a reușit, dovadă fiind limbajul politic european și american cu referire la ce se întâmplă în Ucraina. În tot acest peisaj, Rusia s-a prezentat drept arbitru, insistând că autoritățile de la Kiev trebuie să negocieze cu liderii autoproclamatelor republici independente Donețk și Lugansk. Este, de fapt, un război prin proxy. Rând pe rând, după Donețk și Lugansk, toate aceste regiuni vor fi sateliți sub control rusesc care vor recrea Novorossiya*.
FOTO: Washington Post
O altă modalitate de a înțelege Novorossiya este definiția pe care i-o dă analistul politic Vladimir Socor: o entitate cvasi-statală, plasată sub protectorat rusesc. Republicile autonome Donețk și Lugansk vor fi integrate în Novorossiya, însă până atunci trebuie să fie proiecte solide pe cont propriu și, desigur, în afara controlului Kievului, indică expertul.
Privit din prisma conceptului de Novorossiya, și anunțul lui Vladimir Putin de duminică despre nevoia creării unui nou stat în sud-estul Ucrainei capătă alte înțelesuri.
„Profeții” Novorossiyei și întrebările războiului
Întorcându-ne la Anne Applebaum, jurnalista laureată a Premiului Pulitzer dă câteva exemple de promotori ai Novorossiyei: Academia de Științe a Federației Ruse pregătește o istorie a Novorossiyei, care ar urma să fie publicată în această toamnă și va susține argumentul lui Putin privind dreptul rușilor de a recâștiga această regiune (cu toate că Putin nu pare să fie prea îngrijorat de argumentul similar cu care ar putea veni Turcia să revendice controlul asupra provinciei, dat fiind că a fost întâi a Imperiului Otoman și mai apoi a Imperiului Țarist).
De asemenea, mai spune Applebaum, în mediul politic din Moscova circulă hărți ale Novorossiyei.
;
O dată ce va începe re-formarea Novorossiyei, pericolelele sunt nenumărate: „Novorossiya nu va putea fi stabilă atât timp cât va fi locuită și de ucraineni, care vor vrea să rămână ucraineni. Soluția la o asemenea problemă nu ne este străină. În urmă cu câteva zile, Aleksandr Dugin, un naționalist radical ale cărui păreri au ajutat la conturarea celor ale președintelui rus, făcea o declarație extraordinară: ‘Ucraina trebuie curățată de idioți’, a scris el, cerând un ‘genocid’ împotriva ‘rasei de ticăloși'”.
Mai e și disidentul rus Andrei Piotkovsky, cel care a publicat recent un articol despre faptul că Putin ia în serios efectuarea unor „atacuri nucleare limitate”, eventual împotriva unei capitale baltice ori a unui oraș polonez, pentru a demonstra că NATO este o entitate fără putere și esență.
În finalul articolului ei, Applebaum se întoarce la întrebarea de la care a plecat: este justificat să pleci urechea la asemenea voci extreme? Istoria, cu ai ei Hitler și Stalin, ne-a demonstrat că niciodată nu trebuie să ignorăm aceste voci. La fel ca pe Stalin, conchide jurnalista, „nici pe Putin nu îl poate opri cineva acum. Este, deci, un act isteric să te pregătești de război total? Sau este naiv să nu o faci?”. Răspunsul din titlul articolului: nu, nu este o idee isterică să ne pregătim de război.
QUIZ:
1. Când a fost anexată Crimeea de către Rusia?
2. Când și-a dobândit Ucraina independența față de URSS?
3. Câți români trăiesc oficial în Ucraina?
4. Ce înseamnă „Ucraina”?
5. Care este lungimea graniței României cu Ucraina?
*Unul dintre cei mai importanți teoreticieni ai refacerii Novorossiyei este Vladimir Socor, analist al Jamestown Foundation. Citiți două dintre analizele lui AICI și AICI. O altă analiză, a Foreign Policy Research Institute, poate fi accesată AICI.